I should have my head examined again…
Prea multe idei de-o data. Nu-i asa ca e neplacut sa ai atatea idei in cap, dar sa nu stii cu care sa incepi? Vin asa de-a valma, o idee, inca o idee, inca una etc. Nu ma lasa impace. Si partea proasta e ca nu stiu cum sa incep cu nici una dintre ele. Nu gasesc nici o introducere pt nici una. Si urasc sa incep cu mijlocul sau cu sfarsitul. Prefer sa nu incep deloc.
Do you have any peanut butter?
Iar scriu fara sa stiu de ce, si iar nu vreau sa ma opresc. Mi se intampla cam des in ultima vreme…Nu stiu cat de bine e asta. Sau este? Sau nu…Nu stiu. Sau stiu? N-am idee. Intelegi ceva? Nici eu.
You’re not Death. You’re just a kid in a suit.
De ce nu ar putea fi moarte un pusti intr-un costum? De ce trebuie sa fie un barbat imbracat in negru cu o coasa? Mai de graba ar parea ca un om obisnuit, nu? Asa s-ar putea face neobservata. Asa am privi-o in ochi zilnic fara sa stim. Asa ar putea sta langa noi la metrou sau ar trece pe langa noi pe strada. Asa ar face parte din viata noastra zilnic. Desi deja face parte. Doar ca noi trecem pe langa ea fara sa ne dam seama. Neplacut, nu?
It’s hard to let go, isn’t it?
Yes it is, Bill.
Well that’s life. What can I tell you?
Da, sunt obsedata de cateva zile de Meet Joe Black. Poate pentru ca l-am vazut de vreo 5 ori in ultimele 2 luni. Mi se pare un film perfect din toate punctele de vedere. Ma fascineaza, ma intristeaza si ma face sa zambesc, toate in acelasi timp.
Viata-i asa de frumoasa, incat si moartea se indragosteste de ea…